Blogul tau de zbor!

Tot ce trebuie sa stii despre Zboruri in Tandem, Cursuri de Zbor si Echipamente de zbor!






Distribuie acest articol



ISTORICUL PARAPANTISMULUI MONDIAL

20-09-2017
de catre Mihai Comanoiu

Parapantismul a deviat din parasutism (va vom explica si diferentele clare intre cele doua tipuri de zbor, intrucat – din cauza denumirilor asemanatoare – inca se fac confuzii).

La inceputul anilor 60, fortele militare au facut o serie de experimente pentru a antrena parasutistii sa aterizeze in siguranta, insa plierea parasutelor si salturile numeroase pe parcursul unei zile erau ineficiente si luau foarte mult timp. Pentru a face cat mai multe antrenamente pe parcursul unei zile, solutia a fost ancorarea parasutistilor cu o franghie de un camion. Pe masura ce camionul accelera, parasutistul se ridica din ce in ce mai sus, apoi elibera cablul cu care era legat de camion, urmand sa efectueze aterizarea. Multi parasutisti au devenit mai interesati de partea de plutire decat de exersarea aterizarii asa ca in scurt timp, se lansau de pe dealuri abrupte legati la parasute si incercau sa manevreze parasutele prin curentii de aer ascendent pentru a pluti cat mai mult. Insa forma rotunda a parasutei si designul special creat pentru coborari pe verticala, cu posibilitati minime de deplasare pe orizontala, nu a permis evolutii foarte mari.

In 1952 inginerul Domina Jalbert inventeaza parasuta multicelulara si care are un sistem de diectie laterala.

In 1963 Jalbert depune la biroul de brevete din SUA proiectul pentru parasuta dreptunghiulara (Parafoil) care are in partea din fata orificii prin care curentul de aer creat poate gonfla (umfla) aripa, dar si comenzi laterale care permit manevrarea acesteia in aer. Aceasta avea avantajul de a fi manevrabila si pe lateral, nu doar pe verticala. Forma ii permite aripii sa pluteasca mai mult fata de modelele traditionale.

Primul om care a zburat cu acest tip de parasuta a fost Dan Poynter, tehnicile folosite, precum si date despre zboruri au fost publicate in revista Parachute Manual. Aceste articole au atras atentia francezului André Bohn, care începând din 1978 a realizat mai multe zboruri, unele mai lungi de 1 km. Pionierii parapantei si-au dat seama repede ca parasuta dreptunghiulara nu face fata cerintelor si au început sa lucreze intens la dezvoltarea aripii celulare. Au aparut aripi, tot dreptunghiulare, dar mai suple, cu alungirea mai mare, ca apoi trecând la forma trapezoidala, sa ajungem la aripile moderne eliptice.

In 1981 specialisti din trei tari, Marea Britania, Olanda si Franta elaboreaza primul Statut care reglementeaza noul sport.

In 1986 FAI (Federatia Internationala de Aeronautica) aproba acest Statut. Astfel a luat nastere un nou sport aviatic, care astazi se bucura de o popularitate in crestere. Au aparut scoli pentru instruirea pilotilor, au fost elaborate regulamente pentru competitii, au aparut producatori de echipamente si accesorii certificati de organisme internationale.

Te-a ajutat acest articol sau, pur și simplu, ți-a placut?

Distribuie acest articol  

Comentarii

Nicio postare găsită

Postare nouă

proalpin.ro